Eficiența îngrijirilor vârstnice și factorii care o determină

Îmbătrânirea este un fenomen social care crește progresiv datorită ratei scăzute a natalității și îmbunătățirii calității vieții, ceea ce a dus la o atenție sporită acordată nevoilor reale ale unei persoane în faza delicată a bătrâneții. Se acordă mai multă atenție nu numai drepturilor legate de îmbătrânire, ci și dreptului fiecărui cetățean la o bună calitate a bătrâneții, la importanța stării de bine, a sănătății, în ciuda numeroaselor și semnificative schimbări, nu numai fizice și cognitive, ci și emoționale și sociale, care apar odată cu bătrânețea.

Starea de bine este o stare care implică toate aspectele ființei umane. Ea caracterizează calitatea vieții fiecărei persoane și reprezintă o stare generală de sănătate fizică, mentală și psihică bună.

Acest lucru îl determină pe vârstnic să-și reorganizeze viața de zi cu zi, până la a lua decizia extremă de a părăsi domiciliul și de a intra într-o instituție specializată, care îi permite vârstnicului să fie îngrijit în mod adecvat.

Îmbătrânirea populației – fenomen social fără precedent istoric

Îmbătrânirea populației, în sensul explicat mai jos, este un fenomen social fără precedent istoric. Este un eveniment care afectează țările bogate și le schimbă treptat fața demografică, dar care se așteaptă să afecteze și țările în curs de dezvoltare în următoarele decenii. Scăderea ratei natalității și creșterea speranței de viață schimbă o societate care începe să conștientizeze că persoanele în vârstă reprezintă o proporție semnificativă a populației. Odată conștientizat fenomenul, care privește acum toate țările europene și care vede țara noastră în primele rânduri, a crescut și atenția instituțiilor față de politicile pentru vârsta a treia. În Europa, în Italia și la nivelul administrațiilor locale, dezbaterea actuală a subliniat că nu este suficient să ne preocupăm de dreptul la îmbătrânire, ci mai degrabă de dreptul fiecărui cetățean la o bătrânețe de bună calitate[1].

Creșterea populației vârstnice este dată de o îmbunătățire a calității vieții, de fapt, vârstnicul de astăzi este o persoană cu multe resurse și energie, gata să se implice și care trăiește vârsta a treia cu mai multă seninătate, nu mai este un punct de sosire, ci un moment stimulativ în viața sa.

Nu este ușor de determinat momentele sau evenimentele din viață de la care un individ este considerat vârstnic. Conform celor mai recente clasificări, se pot identifica cel puțin două etape ale bătrâneții: vârsta adultă târzie sau bătrânețea timpurie, vârsta așa-numiților tineri vârstnici, care variază între șaizeci și cinci și șaptezeci și cinci de ani, și bătrânețea propriu-zisă, bătrânii vârstnici, care începe după vârsta de șaptezeci și cinci de ani[2].

În ultimele decenii, pragul de vârstă care este luat ca referință pentru începutul bătrâneții s-a schimbat; dar nu doar vârsta s-a schimbat, ci și factorii fizici, psihologici, culturali și sociali. Cu alte cuvinte, generațiile actuale nu îmbătrânesc în același mod ca generațiile anterioare, motiv pentru care nu mai este suficient să grupăm în a treia vârstă toate persoanele care au depășit vârsta de prag.

De asemenea, vorbim de vârsta a patra pentru a ne referi la cei de peste 75 de ani și de vârsta a cincea pentru cei de peste 90 de ani. În unele cazuri, persoanele în vârstă sunt denumite persoane foarte în vârstă, care au peste optzeci și până la optzeci și cinci de ani, și persoane foarte în vârstă care duc o viață activă și se bucură de o stare de sănătate bună.

Să înțelegem ce este îmbătrânirea

Îmbătrânirea poate fi definită ca un proces sau un set de procese care au loc într-un organism viu și care, odată cu trecerea timpului, îi diminuează probabilitatea de supraviețuire. Este un proces care, în funcție de perspectiva luată în considerare, capătă multiple semnificații.

Este un proces care, în funcție de perspectiva luată în considerare, capătă sensuri multiple. Este posibil să se evidențieze:

• Vârsta biologică, care se referă la starea de sănătate și de funcționare a organismului;
• Vârsta psihologică, care indică vârsta subiectivă pe care fiecare persoană simte că o are;
• Vârsta socială, care se definește prin poziția socială obținută la o anumită vârstă în raport cu vârsta medie la care se obține această poziție.

În deceniile trecute, vârsta biologică și cea socială corespundeau unei singure vârste, în timp ce acum îmbunătățirea condițiilor ,,fizice” a prelungit vârsta ,,biologică”, ceea ce se explică prin creșterea speranței de viață datorată atât scăderii mortalității infantile, cât și îmbunătățirii condițiilor de viață[3].

Geriatria a reușit să identifice și să cuantifice numeroșii factori care influențează starea de sănătate a vârstnicilor: boli somatice, patologii neuropsihice, statusul funcțional, contextul socio-mediu, profilul psihologic și de personalitate. Acesta este un proces necesar pentru a construi planuri de îngrijire personalizate, adaptate la nevoile de sănătate ale indivizilor și mai ales într-un context, cum este cel actual, de resurse limitate, dar și de disponibilitate a noilor tehnologii, care trebuie să poată fi garantate vârstnicilor după o evaluare clinică atentă. În ultimii ani, în medicină a existat, de asemenea, o conștientizare tot mai mare a importanței factorilor psihosociali, cum ar fi singurătatea și relațiile interpersonale, care pot juca rolul de terapie și de factori de risc nu mai puțin importanți decât cei medicali tradiționali.

Îngrijirea vârstnicilor

Îngrijirea persoanelor vârstnice se referă la toate acele practici care au ca scop să răspundă nevoilor acestei populații. Studiile astfel catalogate pot viza atât persoana vârstnică, ca beneficiar sau potențial beneficiar al ajutorului, cât și anturajul acesteia, precum și profesioniștii din cadrul asistenței socio-sanitare, structurile și legile care reglementează funcționarea acesteia.

Îngrijirea persoanelor vârstnice sau, pur și simplu, îngrijirea vârstnicilor (cunoscută în unele părți ale lumii anglofone și sub denumirea de îngrijire a persoanelor în vârstă), răspunde nevoilor și cerințelor persoanelor în vârstă. Aceasta cuprinde viața asistată, îngrijirea de zi a adulților, îngrijirea pe termen lung, casele de bătrâni (adesea numite îngrijire rezidențială), îngrijirea în azil și îngrijirea la domiciliu. Datorită varietății largi a nevoilor de îngrijire a persoanelor vârstnice și a perspectivelor culturale asupra vârstnicilor, ea include o gamă largă de practici și instituții. De exemplu, îngrijirea vârstnicilor gestionată de guvern este rareori utilizată în multe țări asiatice, unde generațiile mai tinere au adesea grijă de persoanele în vârstă.

Îngrijirea persoanelor vârstnice pune accentul pe cerințele sociale și personale ale cetățenilor în vârstă care doresc să îmbătrânească cu demnitate, având în același timp nevoie de asistență pentru activitățile zilnice și pentru asistență medicală. O mare parte din îngrijirea vârstnicilor nu este remunerată.

Îngrijirea persoanelor vârstnice poate sprijini creșterea economică mai ales dacă combină servicii noi și sporite cu tehnologia informației și inteligența artificială, de la roboții de îngrijire – tovarășii de viață ai vârstnicilor – la senzorii care le permit acestora să își monitorizeze sănătatea de la distanță.

Concluzie

Cred că sistemul nostru de îngrijire are nevoie de o schimbare profundă a diferitelor măsuri în vigoare, în favoarea unui sistem integrat care să asigure o continuitate a îngrijirii și un sprijin concret pentru familii: un sistem în care instituțiile, organizațiile non-profit și familiile să lucreze cot la cot, în mod coordonat.

Planul de redresare oferă efectiv posibilitatea de a crește eficiența sistemului prin adaptarea tehnologiilor care pot îmbunătăți calitatea îngrijirii, reduce costurile și ușurează povara asupra îngrijitorilor de familie. În acest fel, sectorul îngrijirii persoanelor în vârstă ar putea impulsiona creșterea mai multor industrii și, astfel, ar putea stimula creșterea numărului de locuri de muncă în sectorul de producție, precum și, desigur, în sectorul îngrijirii.

---

[1] Luppi E., ,,Pedagogy of the third age”, Rome, Carocci, 2018.

[2] Ibidem.

[3] De Beni R., ,,Psychology of Aging”, Bologna, Il Mulino, 2019.