Îngrijirea eficientă a vârstnicilor în centrele specializate

Îmbătrânirea este un fenomen social care crește progresiv datorită ratei scăzute a natalității și îmbunătățirii calității vieții, ceea ce a dus la o atenție sporită acordată nevoilor reale ale unei persoane în faza delicată a bătrâneții. Se acordă mai multă atenție nu numai drepturilor legate de îmbătrânire, ci și dreptului fiecărui cetățean la o bună calitate a bătrâneții, la importanța stării de bine, a sănătății, în ciuda numeroaselor și semnificative schimbări, nu numai fizice și cognitive, ci și emoționale și sociale, care apar odată cu bătrânețea.

Starea de bine este o stare care implică toate aspectele ființei umane. Ea caracterizează calitatea vieții fiecărei persoane și reprezintă o stare generală de sănătate fizică, mentală și psihică bună.

Acest lucru îl determină pe vârstnic să-și reorganizeze viața de zi cu zi, până la a lua decizia extremă de a părăsi domiciliul și de a intra într-o instituție specializată, care îi permite vârstnicului să fie îngrijit în mod adecvat.

Îmbătrânirea populației este un fenomen social fără precedent istoric. Este un eveniment care afectează țările bogate și le schimbă treptat fața demografică, dar care se așteaptă să afecteze și țările în curs de dezvoltare în următoarele decenii. Scăderea ratei natalității și creșterea speranței de viață schimbă o societate care începe să conștientizeze că persoanele în vârstă reprezintă o proporție semnificativă a populației. Odată conștientizat fenomenul, care privește acum toate țările europene și care vede țara noastră în primele rânduri, a crescut și atenția instituțiilor față de politicile pentru vârsta a treia. În Europa, în România și la nivelul administrațiilor locale, dezbaterea actuală a subliniat că nu este suficient să ne preocupăm de dreptul la îmbătrânire, ci mai degrabă de dreptul fiecărui cetățean la o bătrânețe de bună calitate.

Creșterea populației vârstnice este dată de o îmbunătățire a calității vieții, de fapt, vârstnicul de astăzi este o persoană cu multe resurse și energie, gata să se implice și care trăiește vârsta a treia cu mai multă seninătate, nu mai este un punct de sosire, ci un moment stimulativ în viața sa.

Nu este ușor de determinat momentele sau evenimentele din viață de la care un individ este considerat vârstnic. Conform celor mai recente clasificări, se pot identifica cel puțin două etape ale bătrâneții: vârsta adultă târzie sau bătrânețea timpurie, vârsta așa-numiților tineri vârstnici, care variază între șaizeci și cinci și șaptezeci și cinci de ani, și bătrânețea propriu-zisă, bătrânii vârstnici, care începe după vârsta de șaptezeci și cinci de ani.

În ultimele decenii, pragul de vârstă care este luat ca referință pentru începutul bătrâneții s-a schimbat; dar nu doar vârsta s-a schimbat, ci și factorii fizici, psihologici, culturali și sociali. Cu alte cuvinte, generațiile actuale nu îmbătrânesc în același mod ca generațiile anterioare, motiv pentru care nu mai este suficient să grupăm în a treia vârstă toate persoanele care au depășit vârsta de prag.

De asemenea, vorbim de vârsta a patra pentru a ne referi la cei de peste 75 de ani și de vârsta a cincea pentru cei de peste 90 de ani. În unele cazuri, termenul de ,,mare bătrân” este folosit pentru a se referi la persoanele cu vârsta cuprinsă între optzeci și optzeci și cinci de ani, iar termenul „senior” la persoanele care duc o viață activă și au o stare de sănătate bună.

Se spune adesea că în societatea noastră îmbătrânim mai mult și mai bine decât înainte. O mare parte din îmbunătățiri au avut loc în ultimele decenii și se datorează mai multor factori, cum ar fi stilul de viață, implicarea activă, relațiile bune, bunăstarea economică, igiena, asistența socială și medicală.

Această viziune optimistă asupra îmbătrânirii, care apreciază și recunoaște aspectele pozitive la persoanele în vârstă, se caracterizează prin căutarea condițiilor care să le permită oamenilor să îmbătrânească bine. De fapt, este posibil nu numai să se prelungească speranța de viață, ci și să se creeze condiții care să le permită oamenilor să trăiască cât mai mult timp posibil, cu autonomie, sănătate și bunăstare. Serviciile moderne pentru persoanele în vârstă trebuie să se ocupe și de această nouă idee de bunăstare, și a fost creată o nouă idee despre persoanele în vârstă și procesul de îmbătrânire.

Obiectivul serviciilor nu mai este prezența sau absența bolii la persoana în cauză, ci tema centrală devine calitatea vieții, în care protagonistul este persoana în vârstă, deoarece percepția bunăstării este subiectivă. Serviciile pentru persoanele în vârstă reprezintă una dintre principalele resurse ale rețelei.       În ultimii ani, evoluția culturală, economică și de reglementare a permis o reînnoire substanțială a acestor structuri, iar principalele puncte de calificare sunt următoarele:

• Misiune: misiunea unei „case de odihnă” moderne este de a oferi persoanelor vârstnice un loc în care să trăiască în liniște, ajutându-le să își mențină, pe cât posibil, autonomia acțiunilor și a opțiunilor lor;
• Obiective: obiectivul general este de a promova cea mai bună calitate posibilă a vieții. Din acest motiv, serviciile instituției sunt deschise la un schimb reciproc cu cei din teritoriu și, în general, cu cetățenii și comunitatea;
• Mediu: având în vedere că oamenii locuiesc și perioade lungi de timp în interiorul structurilor, mediile nou construite sunt confortabile, cu spații verzi, locuri pentru petrecerea timpului liber, pentru intimitate, pentru activități, pentru comunitate, camere single sau duble cu mobilier familiar;
• Tendință: multe unități schimbă organizarea internă a serviciilor, creând unități destinate să găzduiască persoane cu probleme specifice.
• Profesionalitate: în aceste unități sunt angajați asistenți sociali și sanitari, asistente medicale, medici, psihologi, fizioterapeuți, logopezi, asistenți sociali, educatori, coordonatori de diferite tipuri și niveluri, dar și coafeze, podologi, dieteticieni etc. Pe lângă garantarea multidimensionalității în citirea nevoilor, multiprofesionalismul se exprimă prin munca în echipă, prin planuri individuale de îngrijire și prin multe alte instrumente și metode;
• Deschiderea către teritoriu: structurile moderne sunt deschise către teritoriu, atât prin libertatea de acces fără constrângeri de timp, cât și prin căutarea continuă a unui schimb de vizite, inițiative și relații;
• Deschiderea către teritoriu: structurile moderne sunt deschise către teritoriu, atât prin libertatea de acces fără constrângeri de timp, cât și prin căutarea continuă a unui schimb de vizite, inițiative și relații. Obiectivul de bază este de a stabili o alianță terapeutică cu familia centrată pe obiectivul comun de a urmări, împreună, cea mai bună calitate a vieții pentru persoana vârstnică;
• Centrul de servicii: multe structuri, tocmai ca răspuns la solicitările de schimbare, au fost transformate în centre de servicii, devenind puncte de referință importante în rețea, oferind o gamă largă de servicii: unități de demență, adăposturi temporare de reabilitare, adăposturi temporare de ajutorare a familiilor.

Marchio Qualità & Benessere® (,,Marca de calitate și bunăstare”) este un model de evaluare reciprocă și participativă a calității vieții și a bunăstării persoanelor vârstnice din centrele rezidențiale, bazat mai degrabă pe rezultate decât pe procese organizaționale și pe implicarea rezidenților vârstnici înșiși. Această metodă originală și interesantă a început să stârnească curiozitatea instituțiilor și a altor teritorii, unde alte instituții au solicitat să se alăture și să participe la sistemul de evaluare.

Quality & Well-being Label® se caracterizează prin 12 factori identificați ca fiind importanți pentru calitatea vieții și bunăstarea rezidenților vârstnici din diversele unități.

Cei 12 factori ai etichetei Q&B® sunt:

1. RESPECT: „posibilitatea de a vedea respectul față de timpii și ritmurile vieții personale, față de spațiile private, față de intimitatea și confidențialitatea datelor, față de demnitatea persoanei și față de valorile sale”.18

Marca Quality & Well-being Mark® se angajează să modifice treptat organizarea și stilul de lucru al operatorilor pentru a garanta o personalizare cât mai mare, de la orare la obiceiurile și nevoile de viață ale rezidenților; să acorde atenție demnității și confidențialității rezidenților și să promoveze o comunicare constantă și eficientă între conducerea organizației și rezidenții vârstnici și apropiații acestora.

2. AUTO-REALIZAREA: posibilitatea de a realiza în continuare în mod concret propriile aspirații, dorințe, pasiuni, stiluri de viață și de a se simți satisfăcut și împlinit, depășind, acolo unde este posibil, obstacolele care derivă din nesuficiența de sine.

Modelul promovează vitalitatea și dezvoltarea rezidenților, încurajându-i să-și reia, să-și mențină și să-și cultive pasiunile și interesele și să experimenteze noi experiențe de aventură și de protagonism, revalorizând imaginea individuală a persoanei vârstnice și istoria sa personală; de asemenea, urmărește să-i facă pe oameni să se simtă unici și importanți, stimulându-i să aibă grijă de ei înșiși prin îngrijire și igienă personală, astfel încât acestea să fie o oportunitate de bunăstare și nu de rușine și, în cele din urmă, garantând posibilitatea de a alege modul de a se îmbrăca, așa cum se obișnuiește.

3. WORKABILITATE: posibilitatea de a vedea abilitățile, aptitudinile, aptitudinile, abilitățile și competențele rezidentului exprimate, promovate și valorificate în activitățile zilnice și în gestionarea timpului liber.

Marca propune să acorde atenție capacităților consistente ale rezidenților, evaluând cu atenție potențialul și nivelul de autonomie al acestora; să îi invite să conceapă activități de animație a vieții cotidiene, care pornesc de la sugestiile, dorințele și experiențele rezidenților, sunt variate și calificate, și încurajează alegerea și participarea activă, în funcție de capacitățile acestora.

4. AFECTIVITATE: posibilitatea de a menține și dezvolta relații afective și emoționale autentice în cadrul reședinței, atât cu oamenii, cât și cu obiectele personale semnificative și cu animalele.

Scopul este de a facilita relațiile dintre rezidenții vârstnici din instituție, garantând posibilitatea de a alege un coleg de cameră sau un însoțitor de masă; de a permite activități de îngrijire și de îngrijire a animalelor mici cu valoare emoțională pentru oaspete; de a valorifica memoria, povestea de viață, personalitatea oaspetelui și de a arăta respect și interes.

5. INTERIOZITATE: posibilitatea de a folosi oportunități, spații și servicii adecvate pentru reculegere spirituală, pentru reflecția asupra sinelui și a sensului vieții, inclusiv în fața experienței morții.

Scopul este de a garanta tuturor persoanelor vârstnice posibilitatea de reflecție și reculegere, prin punerea la dispoziție a unor spații adecvate, inclusiv a unor lăcașuri de cult, făcându-le ușor accesibile; de a oferi tuturor oaspeților care doresc acest lucru sprijin în ascultarea și reformularea propriei vieți, inclusiv printr-un serviciu psihologic specific, pentru a accepta cât mai bine noua situație și pentru a face față în mod pozitiv schimbărilor; de a se asigura că și procesul de apropiere de moarte este considerat un fapt natural și posibil, oferind persoanelor vârstnice și celor dragi acestora un sprijin competent, empatic și discret.

6. CONFORT: posibilitatea de a se bucura de un mediu fizic în care persoana trăiește și muncește, care este capabil să îmbine nevoile personale cu cele ale vieții comunitare, acordând o atenție deosebită dimensiunii familiale.

Marca Quality and Well-being Mark® sugerează să se dea mediului un aspect primitor, cald, adaptat nevoilor și patologiilor rezidenților, fără a fi forțat sanitar, respingând modelele spitalicești și hoteliere pentru a se apropia cât mai mult de modelul de casă; garantând oaspeților proximitatea și accesul direct la zonele verzi.

7. UMANIZAREA: posibilitatea de a fi acceptat ca un întreg, cu o abordare care acordă atenție ascultării, personalizării intervențiilor și dimensiunii umane și relaționale a îngrijirii.

Valorificarea instrumentului P.A.I. (Plan de Îngrijire Individualizat), făcându-l să devină instrumentul pentru o personalizare și individualizare eficientă a îngrijirii; considerarea istoriei personale, a nevoilor și preferințelor individuale ca resurse și potențialități, pentru a garanta o personalizare eficientă a îngrijirii; răspândirea către toți operatorii a importanței relațiilor în fiecare activitate de serviciu sau de îngrijire, chiar și atunci când rezidentul vârstnic pare să nu mai aibă capacitatea de a percepe sau de a răspunde.

8. SOCIALITATE: posibilitatea de a fi inserat într-un context social și comunitar deschis către lumea exterioară, în care se poate menține comunicarea și schimbul cu comunitatea de referință.

Crearea condițiilor organizatorice și structurale pentru ca R.S.A. să devină un loc central în viața comunității, garantând permeabilitatea între structură și lumea exterioară astfel încât să nu lase rezidenții izolați; construirea unor rețele de relații, schimburi și comunicare care să faciliteze relația și contactul cu teritoriul și comunitatea în diferitele sale forme de agregare; străduința de a transforma și depăși stereotipul R.S.A. ca ultimă soluție, promovând, printr-o comunicare atentă, o viziune a R.S.A. ca loc de dezvoltare a comunității, loc de dezvoltare a comunității, loc de îmbunătățire a calității vieții și loc de dezvoltare a comunității. S.A. ca un loc de oportunitate pentru cei care nu sunt autosuficienți.

9. SĂNĂTATE: posibilitatea de a beneficia de acțiuni de prevenire, îngrijire și reabilitare asigurate de personal cu pregătire profesională, personalizate și integrate în contextul vieții cotidiene, evitând formele de suprasolicitare și de igienizare excesivă sau nedorită.

Asigurarea unui context organizațional și profesional de înaltă calificare pentru îngrijire și desfășurarea tuturor activităților de prevenire, diagnosticare, terapie și îngrijire necesare pentru a garanta sănătatea rezidenților vârstnici, acordând o atenție constantă impactului acestora asupra calității vieții persoanei.

10. LIBERTATEA: posibilitatea de a acționa și de a se mișca liber în limite rezonabile de risc și în raport cu capacitățile reziduale ale persoanei, exercitând libertatea de alegere cu respectarea regulilor de conviețuire civilă și participând la deciziile organizației privind viața de zi cu zi a rezidenților.

Să garanteze posibilitatea tuturor rezidenților de a se deplasa cu cât mai multă autonomie și libertate, reducând la minimum instrumentele de constrângere; să le permită acestora să exercite forme de autonomie economică și de gestionare individuală și personală a propriilor bani atât în interiorul cât și în afara unității, prevăzând metode adecvate de sprijin și protecție pentru cei a căror capacitate este doar parțială sau în orice caz limitată.

11. GUST: posibilitatea de a utiliza un serviciu de catering cu o alimentație sănătoasă, completă, variată și gustoasă, adaptată la libertatea de alegere și la condițiile de sănătate fără restricții excesive, legată de tradițiile alimentare locale și atentă la îmbunătățirea funcției sociale și cognitive a mesei.

Să recunoască importanța mesei din punct de vedere fizic, psihologic și relațional, având grijă să asigure varietatea, gustul, legătura cu experiența de viață, atenți la stimularea capacităților senzoriale, cognitive și relaționale ale persoanelor; de asemenea, să acorde atenție îngrijirii serviciului de catering și distribuire a mesei: prezentarea mâncărurilor, amenajarea și pregătirea mediului, comportamentul personalului; să studieze în mod constant modalități de adaptare a meniului, a mâncărurilor, a instrumentelor și a mediului, pentru a permite cât mai mult posibil să se bucure de culoarea și gustul mâncărurilor chiar și celor cu limitări datorate unor patologii alimentare.

12. VIVIBILITATE: posibilitatea de a trăi într-un loc cald și primitor, confortabile, curate, cu o atmosferă stimulativă, care respectă nevoile rezidenților și contextul vieții comunitare.

Crearea unui mediu rezidențial de calitate, care să dea o impresie plăcută și primitoare la intrare, în care să fie ușor de găsit, calm, bine îngrijit și capabil să faciliteze relațiile; construirea unor medii în care să fie posibilă exprimarea fără a fi deranjantă pentru ceilalți; construirea unei organizații de calitate, care să garanteze disponibilitatea constantă a personalului sanitar și de îngrijire; încurajarea dezvoltării unui climat organizațional pozitiv, care să garanteze calitatea și satisfacția profesională a operatorilor, încrederea și ascultarea rezidenților și a apropiaților acestora, mai ales prin monitorizarea bunăstării organizaționale a personalului și a climatului intern.

Cu acești doisprezece factori, care tocmai au fost analizați, marca Quality & Well-being® își propune să se asigure că fiecare unitate care utilizează modelul îi respectă și îi aplică, astfel încât bunăstarea și calitatea vieții să devină pietre de temelie fundamentale pentru șederea rezidenților în aceste unități. Acest lucru demonstrează importanța și atenția care se acordă în prezent bunăstării și stării de bine a persoanelor în vârstă care nu mai sunt independente și autosuficiente.